Articolul de față nu este deloc ușor de scris. El este prilejuit de un moment trist, trecerea în neființă a unuia dintre simbolurile fotbalului buzoian de divizie inferioară și nu numai. Un om pe care personal l-am întâlnit numai 3 minute, dar mi-au fost de ajuns să văd în Ion Bănică

 un tip sensibil, inimos, devotat și sincer până la lacrimi. Și vorbesc de lacrimi la propriu, pentru că atunci când l-am întâlnit, cu prilejul unui meci la Merei în eșalonul terț, povestea cu lacrimi în ochi cum nu fusese primit tocmai pe stadionul...Chimia, acolo unde era centrul universului existenței sale.

Anii 80-90, și chiar perioada de dinainte, au adus o infuzie de echipe de fotbal în municipiu. Echipe precum Metalul, Locomotiva, Hidrotehnica, ASA, Cord, Cristalul, Concifor, Aromet, Chimia, puțin mai târziu Concas, se luptau aprig pentru câștigarea campionatului județean, spre deliciul sutelor de privitori.

Dar pe cât de încrâncenate erau duelurile timp de 90 de minute, pe atât de trainice au rămas prieteniile dintre combatanți, multe dintre ele dăinuind peste timp, până în ziua de astăzi. Era perioada în care pe Lotrea nu îl puteai despărți de Locomotiva, Metalul era de neconceput fără Gică Guiu, iar orice discuție despre Chimia Buzău ajungea invariabil la cel care  fost Ion Bănică.

Supranumită, nu fără temei, ”micul Ajax de Buzău”, Chimia Buzău a fost rampa de lansare pentru mulți jucători care au îmbrăcat de-a lungul anilor și tricoul Gloriei, echipa-fanion a județului. Amintim așa, la o primă strigare, pe Dumitru Mureșanu și Laurențiu Manole, dar și pe celebrul „țăran din CAP” Mitică Ghizdeanu, care peste ani avea să o bage în ”B” pe Bătrâna Doamnă” din Arad, chiar pe arena din vestul țării. Parcă simbolic, Chimia a dispărut o dată cu ieșirea din scenă a mentorului Ion Bănică.

Discret după ieșirea din fotbal, despr eIon bănică nu mai știau decât cei foarte apropiați. Se cunoștea doar că este plecat din țară, destinația fiind Spania, și pe meleagui natale revenea destul de rar. O dată cu nea Ion Bănică, Cristian Alexandru, Cornel Negoescu, Mihai Baltag, Ionel Turturică, Gigi Jipa, Traian Chircu, Ion Ghiță și mulți, mulți, prea mulți alții,  fotbalul acela cu parfum romantic mai moare câte puțin, până ce eventual va rămâne doar  amintire. Veche, dar atât de frumoasă!

Despre ce a însemnat Ion Bănică pentru Chimia și pentru Buzău vorbesc cu nostașgie câteva persoane care l-au cunoscut. Și nimeni nu ar fi putut să spună mai frumos și mai bine. Concluzia este fără echivoc – Bănică și Chimia Buzău au fost și vor rămâne de nedespărțit!

Drum lin, nea Ioane! Dumnezeu să te aşeze unde drepţii odihnesc, și să te ierte! Şi pe noi, că nu am putut mai mult!

„Am jucat la Chimia cu Ion Bănică în echipă. Era un punct fix în defensivă. Avea foarte bine capacități organizatorice și era totodată foarte bine organizat, își făcea excelent treaba în apărare, dar răspundea cu mare succes și de magazia cu echipament sportiv...” (Dumitru Mureșanu, fost jucător Chimia și Gloria Buzău)

„Un om cu adevărat dedicat, pe care îl apreciam mult. Eu am copilărit lângă stadion, deși nu am jucat la Chimia aveam mulți prieteni acolo și mă mai antrenam cu băieții .” (Gabriel Ibriș, fost jucător și căpitan Gloria Buzău)

„Omul acesta s-a confundat cu Chimia Buzău. Jucător, antrenor, șeful bazei sportive, a făcut de toate și a ținut Chimia Buzău în viață. Ca un făcut, când a plecat el, a dispărut și Chimia.” (Marian Lambru, fost arbitru și secretar general al AJF Buzău)

„Pentru mine Ion Bănică a însemnat mai mult decât un fost jucător de fotbal, conducător , antrenor. A fost ca un frate mai mare ca mine, noi fiind de fapt și consăteni. A fost un exemplu de loialitate, de suflet bun, a ținut Chimia în viață. În momentul când el a dispărut, cu regret o spun, a dispărut și această echipă de tradiție din fotbalul românesc, Chimia. Dumnezeu să î odihnească și tot timpul o să îi fiu recunoscător, și aici și dincolo de moarte! (Gheorghe Guiu, președinte Metalul Buzău)

(Articol: Florian NECULAI)