Este jumătatea anilor '90 şi băieţii echipaţi în roşu şi albastru joacă un fotbal care îţi desfată privirea. Cu destui tineri, garnisită de jucători locali, Gloria Buzău  încântă. Printre cei ce ies în evidenţă se află şi un fundaş stânga, şi, la nevoie, mijlocaş.

 Bine legat, determinat şi foarte dispus la efort, Ionel Bărbosu se vede că ştie fotbal şi aduce ceva în plus echipei. Nimic nu ar fi dat atunci de bănuit că la puţin mai mult de două decenii şi jumătate se va vorbi la trecut despre un asemenea jucător. Dacă într-adevăr „omul sfinţeşte locul”, atunci pare-se că această zicală a fost creată şi pusă în practică special pentru eroul acestui articol.

Sunt jucători care joacă o viaţă la un club şi nu reuşesc să ajungă la inima suporterilor. Sau alţii care o fac în numai un an sau un an şi jumătate. Este şi cazul lui Ion, iar opiniile foştilor coechipieri, antrenor sau preşedinte de club exprimate şi consemnate la final de articol nu mai au nevoie de nicio prezentare. În momentul în care a ajuns la Buzău, Ionel Bărbosu era déjà un nume  ”greu”– zeci de meciuri în prima ligă, la Poli Timişoara şi la celelate grupări importante din oraşul bănăţean (CFR, UMT, Electrica), şi mai ales martor pe viu, integralist chiar, la cea mai mare performanţă a timişorenilor-eliminarea marelui Atletico Madrid în ciuda eşecului la limită de pe ”Vicente Calderon”, rezultat calificant totuşi pentru alb-violeţi. Şi de asemenea integralist pe ”Jose Alvalade”, la un teribil şi usturător 0-7 încasat de formaţia de pe Bega contra lui Sporting Lisabona. Finalul de carieră l-a găsit tot în fotbalul pe care l-a îndrăgit şi slujit atât de mult, continuând să joace şi să fie om bun la toate la o echipă de Liga a IV-a din Timiş.

Acest articol îşi propune totuşi să se axeze pe perioada petrecută de Ionel Bărbosu la Buzău. Acolo unde era coechipier cu jucători ce au intrat în legenda suporterului buzoian – Stoian,Tudose, Ibriş, Lambru, Kaizăr, Paveliuc, Drăgulin, Romeo Stan, Daniel Petre, toţi produse de top ale Buzăului fotbalistic. Toţi aceştia au avut numai cuvinte frumoase de spus la adresa fostului lor coechipier, trecut atât de brusc şi de devreme în nefiinţă.

Ar fi multe, foarte multe de scris şi de spus. Poate dacă am incepe, nu s-ar termina niciodată acest articol. În schimb, să mulţumim lui Ion din suflet pentru lecţia de devotament şi înalt profesionalism oferită. Şi pentru atât de frumoasele amintiri.

ODIHNĂ VEŞNICĂ, IONEL BĂRBOSU!

”Un jucător extraordinar, despre care putem vorbi doar de la excepţional în sus”

La unison, toţi cei care au avut amabilitatea să îşi exprime un gând sau o părere au vorbit la superlativ despre fotbalistul şi omul Ion Bărbosu. Şi chiar dacă se spune că ”despre morţi…numai de bine”, în acest caz elogiile cu siguranţă nu sunt gratuite. Ci complet meritate, de un om care a venit la Buzău, şi-a pus amprenta şi a făcut ceea ce a ştiut mai bine şi a iubit mai mult- a jucat fotbal şi a făcut performanţă. Dar…să dăm cuvântul protagoniştilor de atunci:

“Ca om, un tip deosebit. A avut o carieră în spate, şi-a văzut în permanenţă de treaba lui. A venit la noi în momentul potrivit. Este, desigur, dureros pentru familie şi apropiaţi. Fotbalistic-jos pălăria. Din păcate, a venit la noi destul de târziu şi nu l-am putut păstra mai mult de un sezon. Aşa cum au spus şi coechipierii, un jucător şi un om despre care se vorbeşte de la excepţional în sus. Dumnezeu să îl odihnească.”  (Dan Tulpan, fost preşedinte Gloria Buzău)

“M-a luat prin surprindere moartea lui Ionel, acum trei luni am fost la Timişoara, ne-am revăzut, m-a îmbrăţişat, arăta bine. Am înţeles că a fost într-o excursie în Thailanda şi acolo a suferit un atac cerebral. L-am avut ca jucător la CFR Timişoara, aveam o echipă tânără şi bună, cu care am promovat în liga a doua. L-am adus apoi la Buzău, l-am luat pe răspunderea mea, deşi unii erau poate mai reticenţi. Imediat, s-a integrat rapid şi în acel an a ieşit cel mai bun jucător al seriei. Era un copil deosebit, un caracter senzaţional. Un băiat extraordinar, o mare pierdere pentru toţi cei care l-au cunoscut …”(Leonida Nedelcu, fost antrenor Gloria Buzău) 

„Eu am fost mai apropiat de el, faţă de alţii. Eram cam de aceeaşi vârstă...Nu am cuvinte la o asemenea veste. Ion a fost în primul rând  un om cu mare bun simţ, un caracter frumos. Ca şi fotbalist , cred că acum cuvintele nu işi mai au sensul, un jucător de excepţie, cu un spirit de luptător extraordinar, şi un jucător de echipă fantastic. Regret enorm , şi mă rog ca Dumnezeu să îl ierte!”(Antonio Stoian, fost jucător Gloria Buzău)

„Un băiat deosebit. Serios, muncitor, greu se mai găseşte aşa ceva în ziua de azi. Cum se spune, un caracter!” (Vasile Tudose, fost jucător Gloria Buzău)

„Un super băiat, simplu, de o fineţe deosebită. Eram foarte apropiaţi, un jucător foarte valoros. Nu deranja pe nimeni, ăşi vedea de treaba sa, era modest, deşi venise titular de la Timişoara, cu jocuri în prima ligă. Fotbalist talentat, fără fiţe, un băiat de grup, jos pălăria! Avea şut, tehnică, viteză, ce să mai...chiar era tot ceea ce trebuie! ”(Gabriel Ibriş, fost jucător Gloria Buzău)

„Un tip de toată isprava. Un super băiat ,adus de la Timişoara. Noi eram mai tineri, poate ceva mai teribilişti, el însă serios, mai retras, familist. Vestea asta a căzut ca un şoc, ca un trăsnet. Nici nu am cuvinte. Mare, mare pierdere...”  (Costel Lambru, fost jucător Gloria Buzău)

„Eram copil pe atunci, abia cooptat în lot. Ştiu că fusese adus de nea loni d ela Timişoara, şi toţi eram curioşi, mai ales juniorii, eu, Silviu Popescu, Dan Pană. Auzisem că jucase în prima ligă. A intrat în vestiar un tip cu vocea blândă, uşoară, a fost un tip care a ştiut pentru ce a venit- să se antreneze şi să joace fotbal. A dovedit o valoare clară şi incontestabilă. Era un tip care a adus plus-valoare, un profesionist la antrenamente şi un sufletist în afara terenului.Dumnezeu să îl ierte! ”(Valentin Stan, fost jucător Gloria Buzău)

„Un om deosebit, un jucător deosebit. Un om care s-a integrat imediat. Atât datorită calităţilor umane, cât şi celor fotbalistice. La momentul respectiv, ne-a ajutat foarte mult. Dumnezeu să îl ierte, cred că e primul din generaţia noastră care dispare!” (Auraş Braşoveanu, fost jucător Gloria Buzău)

„Un an şi 6 luni am jucat împreună.Era un băiat cu un caracter deosebit, un profesionist adevărat!! Şi un fotbalist foarte bun!! Un ,, ARDELEAN ''!Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihneascăîn pace!”(Daniel Petre, fost jucător Gloria Buzău)

„Am jucat împreună la Buzău un an şi jumătate. Un băiat extraordinar, fundaş stânga şi la nevoie mijlocaş central. Regret foarte mult, un băiat extraordinar de bun, un coleg deosebit. Încă o dată, îmi pare extraordinar de rău !”(Dan Paveliuc, fost jucător Gloria Buzău)

„Un super băiat ,liniştit,la locul lui,prieten cu toatălumea,domol-tipicardelean-bănăţean.Un fotbalist foartebun şi un caracter deosebit.Când se intampăastfel de tragedii,cuvintele sunt de prisos...”(Romeo Stan, fost jucător Gloria Buzău)

„Aveam o echipă extraordinară. Juca fundaş stânga sau mijlocaş. Băiat super şi fotbalist foarte bun!Apreciat şi de public. Iar dacă publicul îl admira, îţi poţi da seama cum era în teren...”(George Timiş, fost jucător Gloria Buzău)

„ Era mai mare ca mine cu vreo 4-5 ani. Un băiat super, adus de la Timişoara de nea Loni, aşa ţin eu minte. Păcat, mare păcat. Dumnezeu să îl ierte! ”  (Cosmin Drăgulin, fost jucător Gloria Buzău).

(Articol: Florian NECULAI)