Cum mai trece timpul! Cine din iubitorii fotbalului buzoian şi nu numai nu şi-l aduc aminte pe pletosul Sandu Ionescu, zis “Cocoşatu’”, cel ce era mai mereu cerut de public în teren. 

Pe 24 aprilie, “Coco’” aniversează 57 de ani de la naştere într-o viaţă dăruită exemplar fotbalului. Începuturile în marele sport au fost făcute de “Coco” când se legitimează la Chimia Buzău, unde antrenor i-a fost Vladimir Luca (nu Jean Luca), un adevărat meseriaş în creşterea tinerelor talente. Peste doi ani, datorită valorii etalate, este luat la Gloria Buzău unde ca prim antrenor l-a avut pe marele Ion “Onei” Pârcălab. Au urmat ca antrenori Blujdea, Pall, Bela Marossi (cel mai înţelept antrenor), Ştefan Constantin (zis  Marlau), Lupescu etc.

Cucereşte total publicul buzoian fiind un mijlocaş ofensiv de real talent. Urmează apoi, sub conducerea lui Sandu Badea ca antrenor, un an la Făurei şi încă trei ani la Berca. Este readus, apoi în 1980 la Gloria de piteşteanul Constantin Ştefan. După trei ani este luat în primire de Olimpia Rm. Sărat de Bela Marossi. Ia apoi în 1980 calea Moldovei, legitimându-se în 1987 la Inter Vaslui, iar peste un an la Viitorul Vaslui.

Este prins aici la un meci de actualul şef al AJF Buzău, Pompiliu Coşconea, ce venise ca arbitru la un meci al Vasluiului. Aici, “Coco’” l-a făcut mare încă o dată pe amicul său Stoica. Se legitimează apoi la Huşi, revenind apoi la Metalul şi Olimpia Rm. Sărat.

La Râmnic se împrieteneşte cu Costică Roşca, prietenie ce dăinuie şi azi.

Pe unde a trecut Sandu Ionescu şi-a creat prieteni ce nu l-au uitat nici azi. A format apoi al treilea club particular pentru copii din ţară, “Dacia”, pe care într-un an, cu o generaţie de excepţie, merge la Sighetul Marmaţiei la Turneul final. Printre copii îi amintim pe “craioveanul” de azi Manea, pe Betulovici, pe Dudu Coman, pe Gabi Mihăescu, Tudor, Mantu etc. Noi nu putem decât să-i spunem lui “Coco’” un sincer “La mulţi ani!”.